ARHI

Eu de obicei nu il citesc pe Ioan T. Morar. Pentru că e un lingău băsescian de talia ălora de la EVZ și îmi repugnă genul ăsta de oameni.
Funzărind zelistul, mi-au picat ochii pe acest articol.

Da, universitățile particulare vor ca statul să le construiască sedii, cămine, să dea burse studenÈ›ilor ce aparÈ›in de ele, într-un cuvânt, să ofere toate facilitățile de la o facultate de “stat”. Dar, taxa de învățământ se va plăti tot la facultatea privată care, nu-i aÈ™a, plăteÈ™te impozite.

Deci câtă nesimțire să ai? După ce, așa cum afirmă și Morar, au dus pe copcă învățământul rromânesc, după ce că în străinătate nu ești acceptat la un job pe baza diplomei de studii dacă nu e de stat, pentru că și străinii s-au prins de țepele de la noi, acum vor să primească moka totul, plus taxe de învățământ.

Da, în facultățile particulare nu se face carte. Pentru că sunt student la facultate particulară. Pentru că am colegi care mă întreabă la informatică care este iconița să dea drumul la windows sau iconița de excel, dar au nota 9 la examen.

Dom’le, cât se mai poate ciordi în È›ara asta?

Și uite că s-a terminat și aventura europeană a echipelor rromânești din cupa UEFA.
Pronosticuri înainte de meci?
Borcea: Batem cu 3-0
Copos: Am încredere totală în Peșeiru. Ne calificăm cu siguranță.

De restul nu spun nimic, pentru că nimeni nu se aștepta oricum ca ele să ajungă în UEFA, iar comportarea lor a fost merituoasă.

Dar Dinamo, echipa de pe primul loc în campionat? Rapid, echipa mereu persecutată de toată lumea, dar de fapt având cei mai mari mafioți la conducere? Oare de ce nu au reușit să dea nici măcar un gol?
Da, știu, de fapt arbitrul a fost de vină și le-a scos mingea din poartă.

Valoarea sportului rromânesc?
ZERO

Nivelul maniei persecuției?
MAXIM

Măcar dacă Steaua și CFR ar reuși să meargă mai departe.

Ah, ce bucurosi au fost ăia din comuna Kogălniceanu când li s-a spus că o să aibă bază americană în comuna lor. Lapte și miere să curgă peste tot.

Ieri, încă un soldat american a făcut un accident, lângă Constanța. A tăiat linia continuă și a făcut zob o mașină. Rromânii hotărâți, să se facă dreptate, nu un nou Teo Peter, etc.

Din păcate, soldații americani au imunitate jurisdicțională. Poliția rromână nu are dreptul să îi întrebe de sănătate. Deja un tip de la poliția militară americană s-a pronunțat, cum că de fapt era un camion acolo și i-a închis vizibilitatea.

Pasul următor? Soldatul va fi trimis înapoi la el acasă, să conducă camioane sau să dea cu sapa.
Dreptate?

Hai siktir!

Am fost ieri la mănăstirea Dervent, din motivul că mama Liviei voia să o împărtășească. Evit din start întrebarea: De ce are nevoie un copil de 8 luni să fie împărtășit? Care e păcatul unui copil de 8 luni? Că gângurește? În fine, prostii.

Desigur, la chioșcul mănăstirii se vând tot felul de iconițe, la prețuri fabuloase. 2 milioane o icoană nu e de ici-colea. Se vând ca pâinea caldă. Normal, fără bon fiscal, că e biserică și nu se supune legilor lui dumnezeu. Și mai normal, cine are tupeul să ceară bon fiscal? În poză e unul din CD-urile ce se vînd către tinerele virgine care trec emoționate pragul mănăstirii.

Mănăstirea Dervent are un izvor cică miraculos, izvor care a apărut când a dat apostolul Andrei cu bâta în pământ. Minune dumnezeiască. Dacă bei din acel izvor, te vindeci de toate bolile, lumești sau astrale.

Până aici e funny, nu?
Nu mai e funny în continuare.
Read the rest of this entry »

Astăzi, vizavi de mănăstirea Dervent, erau așaziși țărani constănțeni, cu struguri de vânzare.

- Cât e kilogramul de struguri?
- 30 000.
- Păi în supermarket este 32 000.
- Du-te bă în supermarket și ia, habar nu ai tu cât e de muncă la vie, cât îngrășământ se pune, tăiat și altele. Hai, la supermarket cu tine.

Asta în condițiile în care, dacă mai mergi 10 km, la Ostrov, la granița cu Bulgaria, stau așa zișii țarani bulgari cu struguri, la micul trafic de frontieră, struguri cu 20 000 kilu`.

Iar dacă îți iei inima în dinți și treci la bulgari și mai mergi câțiva kilometri, găsești și cu 10 000 sau 15 000.

Dar, nu-i așa, strugurii rromânești sunt pretențioși, folosesc nisip de mare densitate, au fertilizant foarte scump, obținut din baligă de vacă crescută numai cu nutreț performant, câștigătoare de concursuri de lapte praf.

Țaranii bulgari pleacă după ce își vând marfa, îmbarcați în VW și BMW.
Rromânii cei pretențioși pleacă cu Dacii 1300 din `77.
Dar cu pretenții.

Ieri seară am avut niște treabă prin port, pe la poarta 5. Unde am avut onoarea de a parca alături de o mașină de la poliția rromână.
În mașină, sau mai bine zis, pe lângă mașină, doi bărzăuni de ăștia cu grade și pistol, completau niște hârtii.

Apare ca vijelia o mașină de la o firmă de protecție din port:

- Șefu, hai până la….x… că l-au reÈ›inut pe unu, dădea cu joarda.

Polițistul stă, rumegă puțin ideea, dă cașcheta pă ceafă și grăiește:

- Nu vin mă, că am mult de scris.

Agentul, brusc panicat:

- Păi șefu, au zis să veniți, că e neapărat nevoie de dumneavoastră.
- Nu vin mă, nu auzi? Zi-i să-l bage în portbagaj și să-l dea de pomană.

Agentul, deja umed:

- Haideți șefu, că scrieți și acolo și le rezolvăm pe toate.

Cling! Zici că le picase fisa. Au stat amândoi, au șușotit împreună, până au ajuns la consens.

- Nu venim mă, ca dacă venim, trebuie să scriem și pentru ăla. Zi să dea telefon la centrală, că vine X, că e de serviciu.

Uite-așa este antrenat bunul nostru prieten, milițianul. Să fugă de tot ce înseamnă hârțogăraie.
V-am zis că atunci când am luat amendă, am stat circa 15 minute până a completat ăla o pagină de amendă?

PS: Dacă vă considerați bloggeri, nu se poate să nu mergeți să răspundeți la chestionarul de la RoBloggersSurvey. E datoria voastră sacră!

Singurul canal de televiziune la care mă uit ziua este Discovery. Pentru că e clar că nu ai la ce să te uiți pe celelalte.
Există pe Discovery o emisiune super mișto, Deadliest Catch, cu niște pescari din Marea Bering, care au voie, câteva zile pe an, să pescuiască vestitul crab de Kamceatka.

Tipii ăia au niște reguli extrem de stricte de pescuit.
Sunt obligați ca atunci când se anunță închiderea sezonului de pescuit, să se oprească din pescuit. Fix la ora 24:00 a zilei, oamenii nu mai pescuiesc, chiar dacă mai au cuști lansate în apă sau momeală în bărci.

Nu au voie să prindă femele sau crabi sub o anumită mărime. Și atunci, chiar dacă întreaga cușcă prinsă e plină de femele sau crabi mici, ei le aruncă pe toate în mare. Nimeni nu îi verifică și totuși ei respectă regulile. Pentru că astea sunt regulile și legile, iar oamenii trăiesc prin respectarea legii.

Îmi imaginam cum ar arăta un pescuit de acest gen, dar în rromânia, cu pescari rromâni.
Se anuță închiderea sezonului la 12 noaptea.
Singurii care nu se opresc sunt rromânii. Lasă frate, cine pla mea mă verifică, bagă tare până ne prinde, iar când ne prinde, se bagă șeful și ne scoate.

Sunt prinse femele și crabi mici. Rromânii, normal, nu îi aruncă înapoi în apă. Păi de ce, că doar am muncit pentru ei. Nu îi vindem în port, găsim noi un băiat descurcăreț care să-i cumpere la jumătate de preț.

Dar după ce mi-am imaginat scenariul ăsta, mi-am dat seama că nu este posibil.
Pentru că munca aceea este îngrozitor de grea și de periculoasă.
Iar rromânii nu muncesc din principiu.
Munca înnobilează, iar noi suntem un popor eminamente agricol.

Da, e un joc de cuvinte șmecher, provenind de la chestia că în orașul Munchen se fac aspirinele Bayer.
Steaua nu joacă nimic. O împletitură haotică, dezlânată de jucători care habar nu au ce să facă cu mingea. Un antrenor isteric pe margine, căruia costumul îi vine ca o mănușă. De box.

Și atât. Diferența dintre Steaua și Cluj este diferența dintre jucătorii străini și jucătorii rromâni.

MENTALITATEA.
La revedere, LăcătuÈ™….

Știți că la Curtea de la Haga se judecă acum rromânia cu Ucraina, pe motivul Insulei Șerpilor, care dă dreptul de proprietate asupra platoului continental al Mării Negre, adică dreptul de proprietate asupra petrolului din zona respectivă.

Frumos, nu-i așa, cum luptă rromânii pentru drepturile lor, Insula Șerpilor, pământ rromânesc, etc.
Știți cine are dreptul de exploatare a acelui platou?

Firma privată Rompetrol.
Nu-i așa că e distractiv? rromânia angajează experți, plătește toate cheltuielile, pentru ca, în final, dacă câșștigă, Rompetrol să intre și să facă profit. Pentru Kazahstan, proprietarul firmei.

Ce frumoase este lucrurile…

Astăzi Vlad al lui micu`TZU a început clasa 1. Desigur, am fost și noi acolo, familion și prieteni, să susținem băiatul, că de, e prima zi din cei minimum 16 ani de școală.

Ce am văzut pe-acolo?
Păi, în primul rând am văzut niște mămici falnice, îmbrăcate în țoalele alea bune, de nuntă, cu șal, rochie cu paiete și pantofi cu toc. Acum nu știu dacă e din cauză că noi, aici în Constanța, suntem mai la țară, dar parcă erau prea multe în situația asta.

A doua chestie care mi-a izbit intelectul.
În Constanța, după cum se știe, sunt foarte mulți turci și tătari. Deci, logic, și la școală sunt mulți turcaleți micuți micuți, care vor să învețe. Și, cum e și normal, veniți cu ei, părinții lor.

Știți unde e locul turcilor într-o comunitate de rromâni? Undeva într-un colț, separați de restul. Nimeni nu se apropie de ei, iar dacă copiii îndrăznesc să se apropie de grupul de copii musulmani, părinții îi smulg violent de mâini, arătându-le unde le e locul. Desigur, nu lipsesc privirile dezgustate, aruncate pe sub nasurile strâmbate în vânt, pentru că, dragă, turcii sunt murdari și miros.

Iar discriminarea și nesimțirea rromânească nu se opresc aici. În clasa lui Vlad sunt 10 turcaleți de ăștia mici. Deci un procent de 33%. În clasă au intrat copiii împreună cu părinții, pentru a cunoaște, desigur, învățătoarea.
Părinții rromâni s-au aliniat in corpore pe peretele din spatele clasei. Părinții turcaleților stăteau umili la ușă.

Erau 2 mame cu copii mici. O rromâncă, cu un copil într-un căruț scump și elegant, plină de figuri de până și bășinile îi miroseau a șanel 5, și o tătăroaică, cu un kinder în brațe.
A început să miaune copilul tipei cu bășini în cap. O mămică de lângă ele a început:
- Vai, dar ce simpatică este și draguță, o frumusețe de fată, să vă trăiască. Lăsați copilul să plângă, asta e, sunt mici, toți am trecut prin asta.

Trec câteva minute și începe să chirăie și copilul tătăroaicei.
Aceeași mămică de dinainte:
- Da` potolește-ți dragă copilul, că aici e sală de clasă, nu maidan. Și ce să-i fac eu dacă nu tace? Ieși afară cu el, nu mai deranja oamenii.

Iar cireașa de pe tortul egalității de șanse în rromânia a fost pusă de tovarășa învățătoare.
Tovarășa învățătoare este o ființă extrem de politicoasă. Cu absolut toți părinții rromâni a vorbit frumos, politicos, cu pronume personal de politete. Când au intrat în clasă mămicile turcoaice în schimb, tonul s-a schimbat total.
- Da, voi cine sunteți? Ai cui părinți? Hai, stați și voi undeva acolo. Nu bloca ușa, da?
Între timp, părinții rromâni priveau plini de mândrie, simțindu-se puțin deasupra celorlalți.

Concluzia?
Rromânii nu sunt xenofobi și rasiști. Nu, în nici un caz. Trebuie doar ca ceilalți să îi considere superiori și atât. Suntem egali, doar că unii dintre noi trebuie să fie puțin mai egali decât ceilalți. Pentru că sunt rromâni și e absolut normal.

Iar acum mă întreb. Eu, având numele pe care îl am, oare am fost discriminat vreodată? Sincer, nu mi-am pus niciodată problema. Eu m-am considerat întotdeauna român, având în vedere că nu știu să dau nici bună ziua în tătărește, sunt ortodox, sunt trăit și crescut în București. Și acum, rememorând momente din viața mea, lucruri pe care le consideram inexplicabile, încep să realizez că ele pot fi explicate dacă sunt privite prin prisma rasismului. Da, eu m-am considerat român.
Dar oare și ceilalți m-au considerat român?

Oare e cazul să mă recomand cu numele mic, de Daniel?