ARHI

Am fost ieri la mănăstirea Dervent, din motivul că mama Liviei voia să o împărtășească. Evit din start întrebarea: De ce are nevoie un copil de 8 luni să fie împărtășit? Care e păcatul unui copil de 8 luni? Că gângurește? În fine, prostii.

Desigur, la chioșcul mănăstirii se vând tot felul de iconițe, la prețuri fabuloase. 2 milioane o icoană nu e de ici-colea. Se vând ca pâinea caldă. Normal, fără bon fiscal, că e biserică și nu se supune legilor lui dumnezeu. Și mai normal, cine are tupeul să ceară bon fiscal? În poză e unul din CD-urile ce se vînd către tinerele virgine care trec emoționate pragul mănăstirii.

Mănăstirea Dervent are un izvor cică miraculos, izvor care a apărut când a dat apostolul Andrei cu bâta în pământ. Minune dumnezeiască. Dacă bei din acel izvor, te vindeci de toate bolile, lumești sau astrale.

Până aici e funny, nu?
Nu mai e funny în continuare.
Read the rest of this entry »

Desigur, trăim în anul 2008, cu puțin timp înainte de apocalipsa, deși la noi în țară, după cum se știe, apocalipsa nu vine. Guvernul rromân prognozează creșteri economice de 12345321%, oameni trăiesc din ce în ce mai bine, impozitele sunt mici, salariile sunt mari, bogătașii lumii își petrec concediile la mamaia.

Conformându-se acestor creșteri senzaționale, agricultura s-a dezvoltat pe măsură. A crescut robotizarea în domeniul, mecanizarea. Totul se face robotizat, de la un centru de distribuție național.

Nu, acești oameni nu culeg castraveți din mersul tractorului, cum ați fi tentați să credeți. Ei doar verifică procesul de culegere robotizată, ca laserele electronice care desprind castraveții de tulpini să nu cumva să vateme tulpinile firave.

Via Resursa de Fun

După cum bine știți, m-am mutat recent. Exact la opusul unde stăteam, și ca locație și ca poziționare. Adică din Poarta 6 m-am mutat în Tomis Nord și de la 4 m-am mutat la parter.

Avantajele locuitului la parter.

Mă uitam ieri în Carrefour la o pereche, undeva la vreo 30 de ani amândoi. Împingeau un căruț cu alimente și vorbeau.

De fapt, a vorbi e impropriu spus. Tipul se răstea la ea că mergea prea încet. Și că e o împiedicată. Și să-și miște curul ăla gras mai repede.

După aceea am încercat să mi-l imaginez pe tip cum era când a cunoscut-o pe ea. Fluturașii din stomac avuți atunci când a realizat că o iubește. Cum probabil a tremurat tot când a invitat-o prima oară în oraș. Cum i-a stat inima în gât la primul sărut. Emoția avută când au făcut prima oară dragoste și ea i s-a dăruit lui.

Iar acum “MiÈ™că-È›i dracului mai repede curul ăla mare, împiedicato!”

Ce s-a întâmplat de s-a ajuns aici? Unde s-a risipit toată emoția, toată dragostea? Unde s-a dus respectul pentru omul de lângă tine, care te-a iubit, care ți-a purtat copiii, care a suferit alături de tine când ți-era rău?

Ce îi transformă pe bărbați în brute?

Ați văzut cât de iubite sunt scările rulante în rromânia? Oriunde ar fi, indiferent de lungimea treptelor pe care ar trebui să le urce, rromânii le folosesc cu obstinație.

Mă uitam în City Park, într-o dimineață nu dăduseră drumul încă la scări È™i o pereche, tineri de tot, au ajuns în faÈ›a scărilor. NiÈ™te ochi supermiraÈ›i, o privire plină de dezgust “cum mă nu merg scările rulante, ce dracu e asta?”, s-au întors în loc È™i au plecat spre lift. Să nu urce pe jos. Un etaj. Iar în drum, se uitau cu priviri pline de milă către mine È™i Nevasta, care urcam treptele “uite la ăia, ce amărâți, urcă treptele când e scară rulantă”

Vă dați seama că deja e stare de statut social? Dacă urci treptele pe jos, deși ai alături scara rulanta, înseamnă că ești un loser de 2 lei, care nu are bani de-o noapte în bambu.

Ce rușine!

O prietenă a vrut să îşi aducă fetiţa la mare anul ăsta la Mamaia. Copilul, având un an, nu au vrut să meargă în străinătate, din motive lesne de înţeles.
Buuun.
Sună fata la hotelul Junona din Mamaia şi vrea să facă o rezervare. Desigur, fără probleme, i se eliberează o proformă în valoare de 32 de milioane şi i se cere plata în avans minim 25%.

Plăteşte 8 milioane şi sta calmă, aşteptând să îi vină perioada de concediu. Numai că, acum, când a ajuns perioada respectivă, managerul de rezervări al hotelului o informează că are de fapt de plată 35 de milioane. Adică 3 milioane în plus.
Motivul?

REDUCEREA E DOAR PENTRU PROFORMA.
Nu am auzit în viaţa mea asemenea motiv, dar eu personal am sfătuit-o să vină şi să facă scandal monstru, şi după aia să meargă puţin la OPC.

Aşa că, dacă mai voiaţi şi alte motive pentru care litoralul rromânesc trebuie ocolit, în afară de jeg, nesimţire şi căcaţi în apă, uite încă unul.
Managerii de hoteluri sunt hoţi.

V-am promis eu mai demult, dar nu mai ştiu postul că ieşea de-un linkbuilding frumos, o listă de preţuri din mamaia.
Să începem:

Tocmai ce am citit la Vali Petcu pe blog un articol despre amprentarea ţiganilor. Articol favorabil acestei idei, din motivele bine ştiute, jeg, furt, cerşetorie etc. Desigur că au apărut şi delicaţii rromâni comentatori, cei care îşi iubesc aproapele, cu sfaturi gen să-i facem săpun şi altele. E normal, rromânii sunt rasişti şi xenofobi ca formaţie. A, da, şi hoţi.

Teoretic, această amprentare ar fi în beneficiul meu, nu? Îi luăm în evidenţă pe toţi ţiganii, îi controlăm, le monitorizăm acţiunile şi cum mişcă în afara regulilor, cum ţac, la bulău.

EI BINE, NU!

Sărind peste faptul că sunt oameni şi au aceleaşi drepturi ca mine şi ca tine, lucru de care nu se mai ţine de mult cont, aş vrea doar să spun atât:

CREAREA UNUI PRECEDENT.

Acum vă convine, că sunt ţiganii la mijloc.
Ce îi va opri mâine pe guvernanÅ£i să înceapă amprentarea…nu ÅŸtiu, femeilor sub 16 ani, pentru că pot fi victime ale violurilor mai uÅŸor ÅŸi astfel pot fi mai bine supravegheate. Sau amprentarea tuturor celor ce achiziÅ£ionează un calculator, astfel încercându-se prevenirea infracÅ£iunilor IT. Sau amprentarea tuturor femeilor care au născut. Sau, sau, ÅŸi mai miÅŸto, să amprentăm toÅ£i evreii din rromânia. SAU, ÅžI MAI MIÅžTO!
Să le punem o stea galbenă în piept!

Ah, dar stai asta a mai fost făcută. De către naziştii germani. Şi cei italieni. Naziştii conduşi de tatăl Alessandrei Mussolini, cea care a început toată distracţia asta. Şi care încearcă să readucă la putere credinţa în rasa superioară, de data asta nu ariană, ci romană.

Nimeni nu remarcă faptul că se deschide o cutie a Pandorei care cu greu va mai putea fi închisă? Probabil că nimeni.
Sau veţi remarca atunci când, ca vitele, cu capul plecat, veţi merge să vi se tatueze subbraţ sau pe ceafă, o serie şi un număr de identificare sau un cod de bare.
Doar e mai simplu, nu?
Şi puteţi fi supravegheaţi mai uşor.

Citesc, cam de vreo 2 săptămâni, pe diferite bloguri, care mai de care mai anonime, posturi care toate duc la o singură concluzie.
Bloggerii aÅŸa zis celebri, odată cu vara nu mai scriu nimic, deci sunt slabi, proÅŸti, cu nimic mai valoroÅŸi decât ceilalÅ£i, cei care nu sunt citiÅ£i decât de familie ÅŸi prieteni, dar au blog “targetat”.

Nu vreau să se înţeleagă greşit, asta nu e o reacţie la vreun post la adresa mea. Dimpotrivă, observ că nimeni nu se ia de mine. Din fericire, sau din păcate.
Vreau doar să comentez puţin.

Dragilor, şi A-List bloggerii au vară. Şi ei se duc la plajă. Şi ei se duc în concedii. Şi ei se cacă şi se pişă, ca noi toţi ceilalţi. Într-un cuvânt (sic!), sunt oameni normali, ca noi toţi. De ce v-aţi aştepta ca, odată cu vara, bloggerii să nu meargă în concediu, sau să aibă chef mai puţin de scris? Doar pentru că voi credeţi că sunt zei? Nu, nu sunt, sunt oameni. Atât.

Despre calitatea scrisului. Citeam undeva dimineaţă, parcă, că de fapt bloggerii aştia mari nu scriu nimic în plus faţă de cei mici, nu vin cu nici o informaţie nouă, iar lumea îi citeşte din inerţie.

Cât de greÅŸit… Un blog este un jurnal personal, cu evenimentele ÅŸi trăirile din viaÅ£a fiecăruia. De ce ar fi deosebite evenimentele din viaÅ£a mea faţă de cele din viaÅ£a altuia? ToÅ£i trăim, ne iubim femeile, râdem la veselie, plângem la necaz. ToÅ£i suntem oameni. Nimeni nu vrea să fie blog de ÅŸtiri, ci doar să îşi scrie punctul de vedere. Altfel ne-am crea agenÅ£ie de presă.

Ştiţi ce face diferenţa? Felul în care scriem. Faptul că eu pot descrie şi o înmormântare într-un stil haios, îi face pe oameni să vină la mine şi a doua oară.
Faptul că eu pun pasiune în ce scriu, faptul că întotdeauna aleg albul şi negrul, nu variantele gri, faptul că ţin la convingerile mele, toate astea îi fac pe oameni să intre şi la cel ce trăieşte în ţara unde nici apocalipsa nu vine.

De ce nu vin oamenii ÅŸi la voi?
Pentru că sunteţi acri, pentru că sunteţi frustraţi, pentru că sunteţi plini de ură, pentru că aţi uitat cum e să trăieşti, pentru că întotdeauna aveţi grija caprei vecinului, pentru că strugurii sunt acri, pentru că femeia altuia e întotdeauna mai frumoasă.
Pentru asta ÅŸi pentru multe altele.

Când veţi trăi bucuria fiecărei clipe, când nu vă va mai freca grija de ce face celălalt, ci doar de ce faceţi voi, atunci veţi vedea că lucrurile se vor schimba.

Până atunci, nu pot să mă uit la voi decât cu inima grea.
Pentru că mi-e milă.

Later edit: Am observat ca s-a înÅ£eles că m-aÅŸ fi referit la aÅŸa ziÅŸii bloggeri mici, în titlu. Departe de mine ideea asta. Dimpotrivă, era exact citatul dintr-un blog, legat de bloggerii “mari”, cum că ar fi “de rahat’.

de Laura Driha

Luni dimineaţa. Vacanţă. Şi desigur, plajă. Pentru că mi-a promis micu’TZU că dacă mă bronzez bine, vine şi el la blogmeet.
Am purces aşadar către minunatul aşezământ de relaxare, “resort†cum se spune mai nou despre locurile astea unde te tratezi frumos cu apă sărată şi soare . În ordinea priorităţilor, am ales Plaja Modern. Pentru că stau la o aruncătură de băţ faţă de locaţia în subiect şi pentru că Mamaia mi s-a părut mereu şi prea aglomerată şi prea departe cumva pentru a merita efortul, având în vedere că mai ales pe aceste călduri sufăr de o acută senzaţie de lene.
Dar să revenim la ceea ce vroiam să va povestesc. Oameni buni, am şi eu o nedumerire… Când ai terminat de mâncat o piersică de exemplu, în care din cele trei tipuri de pubela arunci sâmburele ?
Am văzut că e scris pe ele, mare ca pentru tot românu orbit de viaţa în Rromânica : HÂRTIE, METAL şi PLASTIC.
Mare mi-a fost nedumerirea pentru că pe niciunul nu scria SÂMBURI DE PIERSICI. ïŠ)))

Acest post vine în completarea acestuia, scris de mine.
Cu toÅ£ii o iubim pe Laura, motiv pentru care am considerat să o am drept guest al guestului…
micu`TZU